Bruxism de Zi vs. Nocturn: Care Sunt Diferențele Majore?

Diagnosticul patologic general are impresia tendențioasă că pacientul bruxoman este un aparat nocturn al scrâșnirii puternice care se oprește sub lumina soarelui diurn. Medicina dentară separă însă radical afecțiunea în două „bestii” surori distincte – fiecare prezentând daune mecanice și strategii distincte de tratament.

Bruxismul de Trezie (Awake Bruxism / Clenching Diurn)

E genul care se manifestă exclusiv prin strângere maxilară mascată (încleștare stătută), absolut fără sunet abraziv sau fenomenul de „frecare dreaptă-stânga”. Practic, omul are o reacție semi-conștienă fixând fălcile una peste celalaltă constant pe parcursul orelor lungi statice.

• Declanșatorii uriași: Concentrarea obsesivă intelectuală masivă (pe condusul la volan în ambuteiaje uriașe, lucrul codat intens la calculator, antrenamente sportive grele sub greutăți unde apesi grav dinţii pentru plus forţă).
• Tratamentul indicat: Pentru forma diurnă gutiera e deseori ridicol abordabilă (pacientul refuză s-o poarte masiv printre colegi de birou vorbind stâlcit din pricina aparatului mare de plastic). Rezultatele fantastice reies pe baza Aplicațiilor de Biofeedback și auto-analizei comportamentale. Un pacient care reține deviza „Buzele unite, dinții despărțiți mereu” suplinează orice alt leac exterior aparat.

Bruxismul Somnului (Sleep Bruxism)

Asta e sursa tuturor calvarurior protetice – o afecțiune considerată strict a spectrului mișcărilor neurologice pe durata de somn. Este definit exclusiv prin ritmicitatea contractărilor, acel balans "moară" care aplică pe unii dinti forte ce depășesc uluitor de crunt limita maximă diurnă! Acțiunea are loc complet în subconștient deci orice tratament voluntar fizic-medicinal bio comportamental activ al pacientului nu are relevanță. Ești pur spectator captiv in inconștinent!